tiharaie
(arhaic) povârniș pe coasta unui munte; râpă abruptă; loc râpos, sălbatic, acoperit cu vegetație deasă; tihărie
Dicționarul de regionalisme al limbii române
Regionalisme › Graiul bucovinean › T
(arhaic) povârniș pe coasta unui munte; râpă abruptă; loc râpos, sălbatic, acoperit cu vegetație deasă; tihărie
Știi și alt înțeles? Propune-l.
0 comentarii