bâtcă
-
înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pămînt pe loc drept și cu pădure pe ea; măgură
-
unealtă cu care se ascute coasa, bătând-o cu ciocanul
Dicționarul de regionalisme al limbii române
Regionalisme › Graiul bucovinean › B
înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pămînt pe loc drept și cu pădure pe ea; măgură
unealtă cu care se ascute coasa, bătând-o cu ciocanul
Știi și alt înțeles? Propune-l.
0 comentarii