Graiul ardelenesc
Graiul ardelenesc este o ramură a limbii române vorbită de locuitorii din zona geografică a Transilvaniei, de pe valea Someșului și până la Criș.
C · 101 termeni
- CĂBAT
- Cactel
- cafei
- Caier
- călbaj
- canceu
- cantă
- canțelărie
- Căpăluit
- căpătat
- capciu
- căput
- CARALABA
- cârpãtor
- Cârpguzcurat
- Carte.
- cătană
- cătran
- cătrănit
- cãuaci
- caută-caută
- ceapsă
- cept
- CERUZĂ
- ceteră
- ceteraș
- ceucă
- cheaptan
- Chefe
- chepeneag
- chiatră
- chieptar
- Chindeu
- chiniță
- chipărușe
- chisăliță
- chișchineu
- Chișchineut
- Chiseliță
- chit
- chițibuș
- ciaclă
- cilin
- cinaș
- Cingeu
- cioareci
- ciobote
- cioci
- ciorsoală
- ciotornă
- cipcă
- ciperi
- cirip
- CIRIPURI
- ciurdă
- ciurdar
- ciureghele
- clisă
- clop
- cloțan
- coclauri
- cogeac
- cohe
- colac
- colb
- Coleșă
- coleșer
- colopaci
- comândare
- conie
- contanatie
- Contră, Coantră
- contralas
- contralău
- copârșeu
- Copeneata
- coptătură
- Corlet
- corn
- coșarcă
- coși
- cosor
- coștei
- cotătoare. ( de la a căuta, a privi în cotătoare)
- crâmpei
- croampe
- Crumpeni
- cuculbei
- cucuruz
- Cufăr
- cuhnie
- cuminecătură
- cuptoriște
- curastă
- CURCUBĂTĂ
- CURECHI
- CURETI (CURECHI)
- cușmă
- Cute
- Cuvertură